Nu am mai scris demult... dar parca eram fericit in ultimele postari, caci din aprilie s-a pornit totul...
A inceput fara sa imi dau seama... si m-a aruncat pe mine in cea mai teribila lupta de pana acum, in lupta in care am descoperit atat de multe lucruri noi, atat de multe sentimente si trairi. Partea cea mai dificila este ca nici nu stiu cu cine ma lupt, sau daca ma lupt cu cineva si nu e totul doar in mintea mea... De ce asa numitul "adversar" , de fapt fiinta minunata care imi poate aduce linistea, insa datorita careia a pornit totul, nu realizeaza ce lupta salasluieste in mine? de ce ii este atat de simplu sa ma controleze fara ca macar sa realizeze ca face asta...
Am simtit durerea teribila cauzata de indiferenta, am simtit cum e ca toate aspectele vietii (care de obicei imi surad in tot ce fac) sa iti fie nefavorabile si sa trebuiasca o revizuire radicala a tot ceea ce mi se pare normal.
De cateva luni imi caut cu ardoare linistea... linistea dinainte sa o fi "cunoscut" pe ea... in ghilimele doarece nu e tocmai termenul potrivit... mi-ar placea sa o cunosc, mi-ar placea sa ii acord tot timpul meu.. mi-as dori sa o fac fericita pentru ca in fericirea ei sta si fericirea mea... si nu pentru fericirea mea.. chiar de nu ar fi stat si fericirea ei in fericirea mea tot as fi sacrificat ORICE ca sa o fac pe ea fericita...
Stiu ca e greu de crezut, nici mie privind din afara nu imi vine a crede... dar ceea ce simtim nu putem sa si controlam. Viata mea era frumoasa si linistita, abea acum realizez asta, si poate fi iar asa... vreodata... sper:(
Ma duc seara la somn cu gandul la Ea, ma trezesc dimineata gandind ca poate fi ziua pe care o astept de atatea luni... ziua in care o voi vedea, ziua in care imi va acorda putina atentie....
La capitolul speranta stau bine:D Prietenii stiu despre chinul meu... si ma sfatuiesc sa abordez direct situatia... insa ei nu stiu cat imi e de greu, cat imi e de frica... nu vorbim aici despre orice persoana, pentru ca orice alta persoana nu imi provoaca aceasta stare... aici vorbim tocmai de acea persoana care te face sa palesti in fata ei ca un boboc de floare! Probabil au dreptate si asta ar si trebui sa fac, sa abordez direct, sa ma confrunt cu ea, sa ii spun tot ce simt.. insa de fiecare data cand am incercat sa ii spun sau sa ii dau de inteles m-am lovit de indiferenta sau a crezut ca glumesc sau fac misto...
Cei care ma cunosc stiu exact despe cine vorbesc, insa ma voi referi in cele ce voi scrie la ea cu apelativul "PAC". Oare realizeaza PAC ca exista cineva acolo in lume ( chiar foarte aproape de ea ) care ar face orice pentru a putea macar sa o cunoasca? oare stie ea cat e de norocoasa? Probabil pe cauza nestiintei sßau pierdut multe lucruri in istoria omenirii.. asa ca ce e de facut? sa lasam nestiinta sa aibe ocazia sa distruga iar ceva ce nici macar nu a inceput?
Este greu, lupta din mintea si inima mea este apriga, si de multe ori ajung sa constientizez ca fac lucruri pe care le-as fi considerat nebune inainte sa simt pe pielea mea. Sper ca nu sunt un caz cum vad prin filme, genul de om care crrede ca are o relatie cu cineva care nici macar nu stie de respectivul... sper ca sunt inca intregla cap. Imi doresc din tot sufletul sa se termine acest chin odata pentru totdeauna, ori sa fie a mea din toata inima ei, ori sa renunt cumva la idee, sa imi treaca acest gand, ori sa ma conving ca nu mai e cazul sa lupt pentru ceva intangibil, ori sa apara altcineva care sa imi suceasca mai rau mintile....
Sa fie oare blestemul sufletelor pe care le-am torturat si eu la randul meu? de cand simt pe pielea mea aceasta durere am incercat sa fiu bun cu toata lumea, gandindu-ma ca bunatate si atentie voi primi si eu la schimb. Aveam oare nevoie de chin pentru a descoperi adevarata fericire? poate daca ar fi picat din prima, nu as fi stiut sa o pretuiesc :D este posibil, dar din clipa asta stiu sa o pretuiesc si o invit sa ma cunoasca...
Poate ca am gresit ca nu am stiut ce mi-am dorit....
MI-AM DORIT SA INTALNESC FATA PERFECTA PENTRU MINE; O FATA DE CARE SA MA INDRAGOSTESC NEBUNESTE!
am gasit-o... dar nu am stiut sa imi completez dorinta asa cum trebuie. Daca ma auzi acum, vreau sa completez dorinta: VREAU CA FATA PERFECTA PE CARE AM INTALNIT-O SA IMI IMPARTASEASCA SENTIMENTELE SI SA FIM FERICITI... IMPREUNA!
Iti multumesc... te rog fie-ti mila si ajuta-ma Doamne, am nevoie de asta acum!
luni, 10 ianuarie 2011
vineri, 26 martie 2010
iubirea - ratiune si emotii - corp si spirit
ma intreb de ceva vreme de unde vine iubirea in sine si care este scopul ei... ma refer aici strict la iubirea intre o fata si un baiat care formeaza (sau dupa caz nu formeaza) un cuplu (adica excludem iubirea parinteasca, iubirea patriei, iubirea fata de obiecte si vicii bla bla bla).
Curiozitatea mea se refera mai mult la cum ajungem noi ca persoane sa iubim pe cineva si mai ales din ce cauze. Este oare totul natural si reprezinta de fapt o loterie a sortii sau poate fi in oarecare masura controlat ca de exemplu prin ratiune si actiuni bine calculate sa iti poti face partenerul sa te iubeasca (sa planifici si sa controlezi ca un manager in firma lui).
Sunt convins ca actiunile noastre conteaza pentru partener, dar de multe ori am vazut persoane care daruiesc iubire chiar daca nu primesc inapoi nici macar putina bunavointa...
Deci ce este cel mai important in o relatie si cum pot ajunge partenerii sa se iubeasca reciproc?
voi incerca sa definesc aici un mic clasament al actiunilor din o relatie, exprimand parerea mea masculina cu privire la importanta lor, si la plusul de iubire pe care il pot aduce.
Pentru inceput sa ne gandim ce presupune o relatie si sa incercam sa apreciem valoarea fiecarei actiuni:
- la inceput o relatie presupune ca ambii parteneri sa se cunoasca cat de cat - destul de important dupa parerea mea, pt ca asta va conduce la incredere reciproca, in cazul in care amandurora le pasa de relatie...
- cum am spus mai sus, apoi intervine increderea reciproca - acest lucru ocupa treapta a 2 a in ordinea importantei - fara incredere recirpoca va fi foarte greu ca acea relatie sa ramana in picioare, deoarece e clar ca cel gelos va fi tot timpul macinat de gelozie si irascibil , iar cel cu musca pe caciula va capota la un moment dat. Gelozia dupa parerea mea este cel mai rau lucru pentru o relatie si este mult mai daunator decat adulterul.
- bineinteles o relatie inseamna si sex, acesta fiind dupa parerea mea detasat pe locul 1 in topul valorilor. Pana la urma este clar ca scopul vietii omenesti este de a duce rasa mai departe, de a gasi un partener sau mai multi parteneri potriviti si sa isi planteze semintele in acel "teren fertil", care cu cat e mai fertil (in perceptia noastra oamenii frumosi sunt de fapt cei ce au semne de fertilitate) cu atat e mai cautat. barbatii au fantasticul instinct de a cauta femei ce pot sa le valorifice pretioasele seminte de viata umana. Deci sexul a stat pana la urma la baza relatiilor primitive, pe cand oamenii isi faceau iesirile din pesteri... intre timp civilizatia a creat institutia numita familie, a instaurat o oarecare ordine adoptand diverse legi, la inceput morale, mai apoi scrise, iar sexul s-a transformat in timp dintr-un subiect comun in unul tabu, iar apoi revenind pe toate sursele de informatie si dovedind ca vinde cel mai bine!
Cum percep eu sexul in relatie? sexul poate fi dovada suprema a adorarii partenerului ( poate fi si pura autosatisfacere, dar acum vorbim de sexul in o relatie care se vrea serioasa), iar deoarece sexul presupune ca scopul tau sa fie placerea celuilalt, este o imensa problema cand unul din parteneri impune anumite bariere in relatia sexuala. In momentele intime latura umana si mai ales ratiunea nu isi au locul. Atunci cand se intampla ceva atat de extraordinar ca 2 persoane sa fie trup si suflet in timpul unei partide de sex/dragoste, ratiunea nu poate decat sa dauneze. Cand se intra in dormitor, rusinea si identitatea din societate raman la usa si fiecare apartine celuilalt, oferind absolut orice se poate face pe aceasta lume. Deci ca sa pot iubi pe cineva, trebuie sa fie foarte foarte foarte dezinhibata si buna la pat! (si la fel gandesc 95% din barbati, inclusiv cei gay:)) ).
Restul lucrurilor nu prezinta atat de mare importanta si interes. daca te intelegi foarte bine cu partenerul, aveti incredere reciproca unul in celalalt, iar in pat este permis orice, cam ai tot ce se poate avea in materie de partener de viata. desigur in viata apare si starea sociala si alte aspecte de luat in calcul, insa consider ca am exprimat cele mai importante conditii ale unei relatii reusite.
Mereu ma intrebam cum ar trebui sa fie fata potrivita sa imi fie mie iubita, asa ca o sa incerc sa pun niste conditii sa vad cam ce iese:D
- sa fie cel putin la acelasi nivel intelectual si financiar cu mine presupune probabil prima conditie care ne va face sa ajungem sa ne cunoastem mai bine....
- sa arate cel putin ingrijit, si frumoasa conform gusturilor mele
- sa fie foarte dezinhibata si mai ales nimfomana (probabil o sa imi blestem zilele dupa ce o gasesc:)) )
- sa ma respecte, sa stie sa isi accepte conditia de femeie si sa asculte de sfaturile mele, pentru ca, mascul fiind, stiu ce zic
- sa fie gospodina:D
- sa joace, sa ii placa, sau cel putin sa nu comenteze cand ma joc pe calculator ( dota )
- sa inteleaga ca sportul este important, si nu, nu e nimic mai important decat ea, insa nu ii voi dedica tot timpul meu, in timpul liber nu e nici o tragedie daca aleg sa ma joc sau sa fac sport
- si probabil foarte important ar fi sa ma suporte cu toate toanele mele si starile extrem de schimbatoare si neintelese
- inca ceva... sa produca destui bani cat sa ma multumeasca, dar totusi sa nu produca mai mult ca mine... e aiurea, si chiar daca produce mai mult, sa nu imi aminteasca niciodata acest lucru, daca nu cumva vrea sa ii cheltui salariul la bordel:D
Curiozitatea mea se refera mai mult la cum ajungem noi ca persoane sa iubim pe cineva si mai ales din ce cauze. Este oare totul natural si reprezinta de fapt o loterie a sortii sau poate fi in oarecare masura controlat ca de exemplu prin ratiune si actiuni bine calculate sa iti poti face partenerul sa te iubeasca (sa planifici si sa controlezi ca un manager in firma lui).
Sunt convins ca actiunile noastre conteaza pentru partener, dar de multe ori am vazut persoane care daruiesc iubire chiar daca nu primesc inapoi nici macar putina bunavointa...
Deci ce este cel mai important in o relatie si cum pot ajunge partenerii sa se iubeasca reciproc?
voi incerca sa definesc aici un mic clasament al actiunilor din o relatie, exprimand parerea mea masculina cu privire la importanta lor, si la plusul de iubire pe care il pot aduce.
Pentru inceput sa ne gandim ce presupune o relatie si sa incercam sa apreciem valoarea fiecarei actiuni:
- la inceput o relatie presupune ca ambii parteneri sa se cunoasca cat de cat - destul de important dupa parerea mea, pt ca asta va conduce la incredere reciproca, in cazul in care amandurora le pasa de relatie...
- cum am spus mai sus, apoi intervine increderea reciproca - acest lucru ocupa treapta a 2 a in ordinea importantei - fara incredere recirpoca va fi foarte greu ca acea relatie sa ramana in picioare, deoarece e clar ca cel gelos va fi tot timpul macinat de gelozie si irascibil , iar cel cu musca pe caciula va capota la un moment dat. Gelozia dupa parerea mea este cel mai rau lucru pentru o relatie si este mult mai daunator decat adulterul.
- bineinteles o relatie inseamna si sex, acesta fiind dupa parerea mea detasat pe locul 1 in topul valorilor. Pana la urma este clar ca scopul vietii omenesti este de a duce rasa mai departe, de a gasi un partener sau mai multi parteneri potriviti si sa isi planteze semintele in acel "teren fertil", care cu cat e mai fertil (in perceptia noastra oamenii frumosi sunt de fapt cei ce au semne de fertilitate) cu atat e mai cautat. barbatii au fantasticul instinct de a cauta femei ce pot sa le valorifice pretioasele seminte de viata umana. Deci sexul a stat pana la urma la baza relatiilor primitive, pe cand oamenii isi faceau iesirile din pesteri... intre timp civilizatia a creat institutia numita familie, a instaurat o oarecare ordine adoptand diverse legi, la inceput morale, mai apoi scrise, iar sexul s-a transformat in timp dintr-un subiect comun in unul tabu, iar apoi revenind pe toate sursele de informatie si dovedind ca vinde cel mai bine!
Cum percep eu sexul in relatie? sexul poate fi dovada suprema a adorarii partenerului ( poate fi si pura autosatisfacere, dar acum vorbim de sexul in o relatie care se vrea serioasa), iar deoarece sexul presupune ca scopul tau sa fie placerea celuilalt, este o imensa problema cand unul din parteneri impune anumite bariere in relatia sexuala. In momentele intime latura umana si mai ales ratiunea nu isi au locul. Atunci cand se intampla ceva atat de extraordinar ca 2 persoane sa fie trup si suflet in timpul unei partide de sex/dragoste, ratiunea nu poate decat sa dauneze. Cand se intra in dormitor, rusinea si identitatea din societate raman la usa si fiecare apartine celuilalt, oferind absolut orice se poate face pe aceasta lume. Deci ca sa pot iubi pe cineva, trebuie sa fie foarte foarte foarte dezinhibata si buna la pat! (si la fel gandesc 95% din barbati, inclusiv cei gay:)) ).
Restul lucrurilor nu prezinta atat de mare importanta si interes. daca te intelegi foarte bine cu partenerul, aveti incredere reciproca unul in celalalt, iar in pat este permis orice, cam ai tot ce se poate avea in materie de partener de viata. desigur in viata apare si starea sociala si alte aspecte de luat in calcul, insa consider ca am exprimat cele mai importante conditii ale unei relatii reusite.
Mereu ma intrebam cum ar trebui sa fie fata potrivita sa imi fie mie iubita, asa ca o sa incerc sa pun niste conditii sa vad cam ce iese:D
- sa fie cel putin la acelasi nivel intelectual si financiar cu mine presupune probabil prima conditie care ne va face sa ajungem sa ne cunoastem mai bine....
- sa arate cel putin ingrijit, si frumoasa conform gusturilor mele
- sa fie foarte dezinhibata si mai ales nimfomana (probabil o sa imi blestem zilele dupa ce o gasesc:)) )
- sa ma respecte, sa stie sa isi accepte conditia de femeie si sa asculte de sfaturile mele, pentru ca, mascul fiind, stiu ce zic
- sa fie gospodina:D
- sa joace, sa ii placa, sau cel putin sa nu comenteze cand ma joc pe calculator ( dota )
- sa inteleaga ca sportul este important, si nu, nu e nimic mai important decat ea, insa nu ii voi dedica tot timpul meu, in timpul liber nu e nici o tragedie daca aleg sa ma joc sau sa fac sport
- si probabil foarte important ar fi sa ma suporte cu toate toanele mele si starile extrem de schimbatoare si neintelese
- inca ceva... sa produca destui bani cat sa ma multumeasca, dar totusi sa nu produca mai mult ca mine... e aiurea, si chiar daca produce mai mult, sa nu imi aminteasca niciodata acest lucru, daca nu cumva vrea sa ii cheltui salariul la bordel:D
joi, 25 februarie 2010
Vreau la Viena!
"Orgii sexuale într-un muzeu din Viena
25 Februarie 2010, ora 08:58
Un muzeu din Viena este în timpul zilei un paradis pentru iubitorii de artă, iar noaptea este un club în care în care se desfăşoară orgii sexuale. În muzeul Secession, din Viena, se pot admira, odată cu venirea nopţii, femei dezbrăcate sau care au pe ele doar câteva accesorii din piele, cupluri făcând sex în grup sau lesbiene pictate pe corp.
În interiorul muzeului există o cameră cu oglinzii, un scaun ginecologic şi mai multe obiecte folosite în tehnicile sado-maso.Întregul proiect îi aparţine artistului Christoph Büchel, care susţine că şi acesta este un tip de cultură.
Uimitor este că acest proiect a primit aprobarea consilierului Ursula Stenzel, politiciana care a semnat decizia de înfiinţare a muzeului subvenţionat de stat.
"Am fost de acord după nenumărate proteste. Am crezut că este vorba de un proiect de artă ce are legătură oarecum cu un club de noapte, nu m-am gândit niciodată că va fi un loc unde se vor întâmpla astfel de orgii", a declarat Stenzel.
Cu toate acestea, managerul clubului susţine că nu înţelege de ce se face atât tam-tam pe această temă.
"Am vrut să oferim cât mai multor oameni posibilitatea de a trece peste inhibiţiile lor şi de a putea vedea ce înseamnă sexul în grup", a declarat managerul."
stire preluata de pe libertatea.ro
ma bucur ca in sfarsit cineva gandeste normal si are si capacitatea de a infiinta un asemenea loc al bunei conduite morale si fizice. Genialitatea cu siguranta ne-a strafulgerat pe amandoi, si ma cam oftic ca nu voi mai fi primul care voi deschide un asemenea muzeu!
app, deja caut fete care sunt interesate de o colaborare pentru a reusi ceva frumos impreuna, o afacere si tot odata sa fim deschizatori de drumuri pentru asa ceva si in Romania!
1 din 10 oameni practica sexul in grup, dar de ce nu 10 din 10?
Nu sta degeaba! Implica-te acum! Este sansa ta de a te autodescoperi ( printre altele:)) )
Desigur, in muzeul meu nu vor avea voie minori (exceptie facand persoanele de sex feminin), nu se va putea consuma droguri (usoare), nu se va face sex neprotejat de BGS (deja am angajat doua bodygarduri) si se va putea servi numai mancare sanatoasa (bio) din cartofi prajiti si ceafa de porc.
Daca tot nu va lasati convinsi sau convinse, vin si cu gama de preturi: pt mine e gratis, pt fete costa 1000 Euro pe noapte daca particip si eu, pt barbati: 2000 euro pe noapte, plus 250 de fiecare femeie care face parte din grup. In orgiile la care nu particip eu se plateste totul la jumate.
Va intrebati de ce e atat de ieftin? am vrut sa fiu modest:D
si inca ceva: vom avea doar loc de maxim 150 de persoane, asa ca rezervati din timp si nu va inghesuiti, ca exista riscul ca din orgie sa se transforme in calatorie cu autobuzul:))
Damn ce post...
Bye
25 Februarie 2010, ora 08:58
Un muzeu din Viena este în timpul zilei un paradis pentru iubitorii de artă, iar noaptea este un club în care în care se desfăşoară orgii sexuale. În muzeul Secession, din Viena, se pot admira, odată cu venirea nopţii, femei dezbrăcate sau care au pe ele doar câteva accesorii din piele, cupluri făcând sex în grup sau lesbiene pictate pe corp.
În interiorul muzeului există o cameră cu oglinzii, un scaun ginecologic şi mai multe obiecte folosite în tehnicile sado-maso.Întregul proiect îi aparţine artistului Christoph Büchel, care susţine că şi acesta este un tip de cultură.
Uimitor este că acest proiect a primit aprobarea consilierului Ursula Stenzel, politiciana care a semnat decizia de înfiinţare a muzeului subvenţionat de stat.
"Am fost de acord după nenumărate proteste. Am crezut că este vorba de un proiect de artă ce are legătură oarecum cu un club de noapte, nu m-am gândit niciodată că va fi un loc unde se vor întâmpla astfel de orgii", a declarat Stenzel.
Cu toate acestea, managerul clubului susţine că nu înţelege de ce se face atât tam-tam pe această temă.
"Am vrut să oferim cât mai multor oameni posibilitatea de a trece peste inhibiţiile lor şi de a putea vedea ce înseamnă sexul în grup", a declarat managerul."
stire preluata de pe libertatea.ro
ma bucur ca in sfarsit cineva gandeste normal si are si capacitatea de a infiinta un asemenea loc al bunei conduite morale si fizice. Genialitatea cu siguranta ne-a strafulgerat pe amandoi, si ma cam oftic ca nu voi mai fi primul care voi deschide un asemenea muzeu!
app, deja caut fete care sunt interesate de o colaborare pentru a reusi ceva frumos impreuna, o afacere si tot odata sa fim deschizatori de drumuri pentru asa ceva si in Romania!
1 din 10 oameni practica sexul in grup, dar de ce nu 10 din 10?
Nu sta degeaba! Implica-te acum! Este sansa ta de a te autodescoperi ( printre altele:)) )
Desigur, in muzeul meu nu vor avea voie minori (exceptie facand persoanele de sex feminin), nu se va putea consuma droguri (usoare), nu se va face sex neprotejat de BGS (deja am angajat doua bodygarduri) si se va putea servi numai mancare sanatoasa (bio) din cartofi prajiti si ceafa de porc.
Daca tot nu va lasati convinsi sau convinse, vin si cu gama de preturi: pt mine e gratis, pt fete costa 1000 Euro pe noapte daca particip si eu, pt barbati: 2000 euro pe noapte, plus 250 de fiecare femeie care face parte din grup. In orgiile la care nu particip eu se plateste totul la jumate.
Va intrebati de ce e atat de ieftin? am vrut sa fiu modest:D
si inca ceva: vom avea doar loc de maxim 150 de persoane, asa ca rezervati din timp si nu va inghesuiti, ca exista riscul ca din orgie sa se transforme in calatorie cu autobuzul:))
Damn ce post...
Bye
miercuri, 17 februarie 2010
munca munca munca
deja a 3 a zi a acestei saptamani grele. audit, facturi, avize, incasari, plati, pumni in gura, telefoane, sefi nervosi, vanzari slabe, zapada, dureri de cap, dureri de cur de la cazaturi, dureri de cur de la contactul aaaa... ooops asta nu trebuia sa zic... in fine... saptamana groaznica.
Si imi propusesem sa invat pentru carnet... si iar nu am timp.
Si sti ce e cel mai rau? peste faptul ca mi-au ramas 2 restante pentru la vara, pe langa zilele grele de munca si stres, peste nervii generati de vremea de kkt alb care pica din cer sub forma de fulgi reci, peste lipsa unui harem si peste absenta nemotivata a banilor din conturile bancare... peste toate astea am luat ban pe roomurile garena de ladder, unde ma jucam seara dota cu prietenii!
minunat, mai bine nici ca se putea, aveam si eu o mica placere a vietii, o relaxare, dar nu, acu nu o mai am nici pe aia...
si inca ceva pe ziua de azi: m-am intalnit cu bunii mei prieteni controlorii. si nu oricum, ci la 7 dimineata cand ma grabeam sa ajung la intersectie unde ma astepta un coleg cu masina sa venim la birou, a trebuit sa alerg dupa un tramvai ca sa il iau o statie ( 34 de la romprim la ira ), ca acolo sa dau peste 6 controlori, sau chiar mai bine ca erau si cativa civil. si ca de obicei ii mint ca nu am acte, ca nu am bani, incerc sa evadez (de fiecare data a tinut sa vb frumos pana la statie si sa cobor pe neasteptate) insa azi s-au prins fraierii ... de fapt m-au prins, caci nu am reusit sa trec prin blocajul lor de la "tara tara vrem ostasi" asa ca am devenit ostas.... si noroc ca mai era doar o statie pana la capat... am tinut mortis sa fiu incapatanat sa nu dau acte, si nu m-am lasat intimidat de amenintari ca ne asteapta jandarmii si bla bla. si la capat, inca 20 de controlori, condusi de o matracuca:)) ca altfel nu pot saii zic, care a venit sa se ia si ea de mine... le-am spus ca au venit in haita, si s-a enervat proasta ca ce, ea e catea ca sa faca parte dintr-o haita? ii explic ca nu eu am facut-o catea... (era sefa lor, dar constat ca am castigat popularitate la faza asta printre ei...) am stat la capat pana cand a plecat iar tramvaiul, in directia opusa din care venisem. Ei tot se certau cu mine ( ai draq! ) , nu inteleg ce vroiau.. aberatii din alea, ca amenda, ca jandarmi, ca pe ma-sa... pana la urma vazand ca nu si nu, imi zic sa cobor din tramvai si sa nu ma mai prinda fara bilet:D
Morala: fiti tari pe pozitie, controlorii nu au absolut nimic ce sa va faca, decat sa joace la intimidare. ( Trust me, am facut blatu cam peste tot pe unde am fost, dar parca in strainatate se vedeau investitiile, la noi la cat de inghesuit stai in ratb si cum tremuri in anumite masini, consider ca nu se regaseste nici o plata a calatoriei in confortul pasagerilor, ci in buzunarele bishnitarilor. )
Deci inca odata va zic: Fute-tii in gura pe unde ii prinde-ti! nu au nici un drept, nici macar sa va atinga.
Imi scuzati revoltarea din glasul scris, dar ma framata nervii.
P.S. , am nevoie de un harem, daca stiti vreunu instarit si fara mascul, astept oferte... nu spune nimic! o meriti:>
Si imi propusesem sa invat pentru carnet... si iar nu am timp.
Si sti ce e cel mai rau? peste faptul ca mi-au ramas 2 restante pentru la vara, pe langa zilele grele de munca si stres, peste nervii generati de vremea de kkt alb care pica din cer sub forma de fulgi reci, peste lipsa unui harem si peste absenta nemotivata a banilor din conturile bancare... peste toate astea am luat ban pe roomurile garena de ladder, unde ma jucam seara dota cu prietenii!
minunat, mai bine nici ca se putea, aveam si eu o mica placere a vietii, o relaxare, dar nu, acu nu o mai am nici pe aia...
si inca ceva pe ziua de azi: m-am intalnit cu bunii mei prieteni controlorii. si nu oricum, ci la 7 dimineata cand ma grabeam sa ajung la intersectie unde ma astepta un coleg cu masina sa venim la birou, a trebuit sa alerg dupa un tramvai ca sa il iau o statie ( 34 de la romprim la ira ), ca acolo sa dau peste 6 controlori, sau chiar mai bine ca erau si cativa civil. si ca de obicei ii mint ca nu am acte, ca nu am bani, incerc sa evadez (de fiecare data a tinut sa vb frumos pana la statie si sa cobor pe neasteptate) insa azi s-au prins fraierii ... de fapt m-au prins, caci nu am reusit sa trec prin blocajul lor de la "tara tara vrem ostasi" asa ca am devenit ostas.... si noroc ca mai era doar o statie pana la capat... am tinut mortis sa fiu incapatanat sa nu dau acte, si nu m-am lasat intimidat de amenintari ca ne asteapta jandarmii si bla bla. si la capat, inca 20 de controlori, condusi de o matracuca:)) ca altfel nu pot saii zic, care a venit sa se ia si ea de mine... le-am spus ca au venit in haita, si s-a enervat proasta ca ce, ea e catea ca sa faca parte dintr-o haita? ii explic ca nu eu am facut-o catea... (era sefa lor, dar constat ca am castigat popularitate la faza asta printre ei...) am stat la capat pana cand a plecat iar tramvaiul, in directia opusa din care venisem. Ei tot se certau cu mine ( ai draq! ) , nu inteleg ce vroiau.. aberatii din alea, ca amenda, ca jandarmi, ca pe ma-sa... pana la urma vazand ca nu si nu, imi zic sa cobor din tramvai si sa nu ma mai prinda fara bilet:D
Morala: fiti tari pe pozitie, controlorii nu au absolut nimic ce sa va faca, decat sa joace la intimidare. ( Trust me, am facut blatu cam peste tot pe unde am fost, dar parca in strainatate se vedeau investitiile, la noi la cat de inghesuit stai in ratb si cum tremuri in anumite masini, consider ca nu se regaseste nici o plata a calatoriei in confortul pasagerilor, ci in buzunarele bishnitarilor. )
Deci inca odata va zic: Fute-tii in gura pe unde ii prinde-ti! nu au nici un drept, nici macar sa va atinga.
Imi scuzati revoltarea din glasul scris, dar ma framata nervii.
P.S. , am nevoie de un harem, daca stiti vreunu instarit si fara mascul, astept oferte... nu spune nimic! o meriti:>
marți, 16 februarie 2010
The first is the hardest...
Sa incep prin a ma prezenta: eu sunt chiar eu cel care am adus pe lume (de fapt pe net) acest blog... cred ca ma pot numi autor de acum.
Nu am nici cea mai vaga idee de ce am creat acest blog si ce voi scrie in el, dar am de gand sa fac un bilant in anul 2011 la aceasta data, si sa vad ce mi-a trecut mie prin cap in tot anul cu doi 0,un 1 si un 2 aranjate intr-un mod nefiresc...
Sunt convins ca voi descoperi multe in acel bilant, si voi avea ocazia sa vad ce mi-a mai debitat neobosita imaginatie.
Nu am nici cea mai vaga idee de ce am creat acest blog si ce voi scrie in el, dar am de gand sa fac un bilant in anul 2011 la aceasta data, si sa vad ce mi-a trecut mie prin cap in tot anul cu doi 0,un 1 si un 2 aranjate intr-un mod nefiresc...
Sunt convins ca voi descoperi multe in acel bilant, si voi avea ocazia sa vad ce mi-a mai debitat neobosita imaginatie.
Dar destul cu viitorul si cu planurile ( planificare - defectul unui Manager :D ), sa ne concentram pe incredibilul prezent.
Gata m-am concentrat... neinteresant:))
Oare trecutul va fi mai interesant? depinde al cui trecut, al unei persoane, al unei specii sau poate al intregului univers. Nu stiu de ce dar ma gandesc din ce in ce mai des la nimicnicia omului, asta cu cat incerc mai mult sa inteleg timpul si dimensiunea universului, ambele nelimitate pentru noi... Voi nu v-ati intrebat niciodata cum ar putea arata ceva nesfarsit? ce dimensiuni are? nesfarsit nesfarsit nesfarsit:))) wow ce tate mari:))) ... revenind cu picioarele pe micul pamant, totul este atat de real, traim cu vise si sperante, ne luptam pentru teluri si ambitii si petrecem o viata in concurenta cu ceilalti. Acesta se poate numi destin cred eu, si nu ceea ce intelege majoritatea lumii prin acest cuvant. Destinul nostru este sa ne nastem, sa fim mici, sa vrem sa fim mari, sa realizam ca nu putem (astfel unii nu isi implinesc niciodata destinul, ca nu realizeaza niciodata cat de mari nu pot fi) si sa ne acceptam soarta. Ma uit in jur si vad cat de marunte sunt lucrurile care ne bucura sau care ne intristeaza , sau cat de usor suntem de impresionat cateodata, si ma intreb daca aceste sentimente sunt cele care fac diferenta, daca pentru univers conteaza ca pe o mica planeta albastra din un sistem solar pierdut pe calea lactee din marele univers exista sentimente... probabil pentru univers exista energie pozitiva si negativa, poate ca limbajul este unul diferit dar mesajul e acelasi... nu folosim codul binar si nici alfabetul, ci praf de stele cu unde de lumina.
Observand infinitul mare, nu pot sa nu imi indrept atentia si catre infinitul mic, si ma intreb oare asa cum noi percepem protonul ca pe unitatea cea mai mica, asa poate in acel proton este un alt univers, identic cu al nostru, la care noi avem acces. Ar fi o idee in loc sa mergem in spatiul mare, sa incercam sa mergem intai in spatiul mic:-? ... macar asta e foarte aproape.. chiar pe pixelul din litera aceasta:D
Cred ca am aberat destul pentru primul post, asa ca ma retrag.
Pentru amuzament, si pentru ca are legatura cu tema aleasa, am un filmulet foarte amuzant de pe youtube, cu titlul Mysteries of the universe:D
http://www.youtube.com/watch?v=RUWHGm4RdJ8
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
